Pentru a lamuri lucrurile, am dat copy-paste la textul de pe Wikipedia:
Fanatism (lat.: fanaticus), termen prin care se caracterizează ataşamentul necondiţionat al unei persoane sau al unui grup la o idee, doctrină, opinie sau la un scop, animat de un zel orb, fără să se ţină seamă de eventualele consecinţe pentru sine sau pentru alţii. Principalele trăsături ale fanatismului sunt:
Dependenţă nelimitată de o idee, ideologie, religie, socotite norme absolute pentru întreaga colectivitate.
Intoleranţă faţă de alte opinii sau alte puncte de vedere, chiar dacă sunt demonstrabil pozitive, când aparţin altor partide, altei religii sau altor grupe sociale considerate ostile, fără admiterea nici unui compromis, după principiul: "Cine nu este cu noi este împotriva noastră". Adversarii nu sunt combătuţi cu argumente raţionale, ci aduşi la tăcere prin teroare sau chiar nimiciţi fizic.
Pierderea simţului critic în ceea ce priveşte propriile opinii sau convingeri, de cele mai multe ori situate în afara realităţii. Fanaticul este adesea agresiv şi impenetrabil la o argumentare logică.
Fanatismul se poate manifesta în diverse domenii ale societăţii - politica,religie - şi poate deveni o manifestare de massă. În statele totalitare, fanatizarea masselor prin propagandă bine regizată ("spălarea creierului") serveşte ca mijloc pentru realizarea scopurilor politice şi ideologice. În cazuri extreme, fanaticul îşi pierde instinctul vital de autoconservare până la sacrificiul propriei existenţe, de ex. piloţii japonezi "kamikadze", atentatele sinucigaşe ale fundamentalistilor islamici. Fanatismul este la originea actelor teroriste.
Dependenţă nelimitată de o idee, ideologie, religie, socotite norme absolute pentru întreaga colectivitate.
Intoleranţă faţă de alte opinii sau alte puncte de vedere, chiar dacă sunt demonstrabil pozitive, când aparţin altor partide, altei religii sau altor grupe sociale considerate ostile, fără admiterea nici unui compromis, după principiul: "Cine nu este cu noi este împotriva noastră". Adversarii nu sunt combătuţi cu argumente raţionale, ci aduşi la tăcere prin teroare sau chiar nimiciţi fizic.
Pierderea simţului critic în ceea ce priveşte propriile opinii sau convingeri, de cele mai multe ori situate în afara realităţii. Fanaticul este adesea agresiv şi impenetrabil la o argumentare logică.
Fanatismul se poate manifesta în diverse domenii ale societăţii - politica,religie - şi poate deveni o manifestare de massă. În statele totalitare, fanatizarea masselor prin propagandă bine regizată ("spălarea creierului") serveşte ca mijloc pentru realizarea scopurilor politice şi ideologice. În cazuri extreme, fanaticul îşi pierde instinctul vital de autoconservare până la sacrificiul propriei existenţe, de ex. piloţii japonezi "kamikadze", atentatele sinucigaşe ale fundamentalistilor islamici. Fanatismul este la originea actelor teroriste.
Nu rareori, fanaticii produc o asemenea impresie, încât sunt onoraţi ca eroi, preaslăviţi ca martiri sau chiar veneraţi ca sfinţi.
Opus fanatismului este principiul umanist al toleranţei.
În psihopatologie, se înţelege sub termenul de "psihopatie fanatică", manifestările acelor bolnavi psihici aderenţi la o idee supraevaluată. Kurt Schneider deosebeşte trei tipuri de psihopaţi fanatici:
Fanaticul propriului interes, certăreţ şi agresiv, adesea procesoman pentru un drept real sau închipuit.
Fanaticul unei idei, combativ în favoarea unui program sau unei credinţe.
Fanaticul obstinat, opus realităţii, adept al unei idei sectare, al unui mod aberant de comportare sau al unei superstiţii.
Opus fanatismului este principiul umanist al toleranţei.
În psihopatologie, se înţelege sub termenul de "psihopatie fanatică", manifestările acelor bolnavi psihici aderenţi la o idee supraevaluată. Kurt Schneider deosebeşte trei tipuri de psihopaţi fanatici:
Fanaticul propriului interes, certăreţ şi agresiv, adesea procesoman pentru un drept real sau închipuit.
Fanaticul unei idei, combativ în favoarea unui program sau unei credinţe.
Fanaticul obstinat, opus realităţii, adept al unei idei sectare, al unui mod aberant de comportare sau al unei superstiţii.
A IDOLATRIZ//Á ~éz tranz. 1) (fiinţe sau lucruri) A trata cu dragoste sau cu admiraţie exagerată; a iubi ca pe un idol; a diviniza; a deifica; a zeifica; a venera; a adora. 2) (fiinţe) A trece în rândul idolilor; a diviniza; a deifica; a zeifica; a apoteoza. /idolatru + suf. ~iza -DEX
Nu am sa pot intelege niciodata fanatismul sau idolatrizarea. Niciodata nu am inteles de ce tipa oamenii cand vad o vedeta, de ce tipa fetele la concerte dupa cantareti, de ce unii tin asa mult cu o echipa de fotbal, de ce crezi ca un candidat la presedintie ar putea salva o tara, de ce sa tii cu un partid fara a avea un castig material...Sunt acestea doar dovezi ale prostiei umane, o dovada ca oamenii pot fi manipulati usor si ca avem un instinct de turma foarte puternic? Poate aici se face diferenta intre un om inteligent si unul sa zicem mai putin dotat, dar poate pana la urma conteaza doar educatia, nu?
Nici nu vreau sa stiu ce parere are despre el, persoana considerata idol, acea persoana care este venerata, sau daca mai este cu picioarele pe pamant in sensul ca il mai intereseaza de restul lumii si mai stie de unde a plecat.
Chiar ma uitam pe cateva bloguri, al unor persoane celebre, vedete de televiziune, unde am observat ca, si in cazul in care ar scrie intr-un articol doar "hmm", ar avea zeci sau sute de comentarii, majoritatea aprobandu-l :"da, ai dreptate!", "imi place ideea ta!".
In viitor, nu cred ca lucrurile se vor schimba, deoarece nu pot disparea religiile, vedetismul, ideologiile cat si sporturile, dar mai ales prostia. Toti se bazeaza pe fani pentru a castiga bani. Si fani sunt destui...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu